Osteoporoza
Osteoporoza este o boală scheletică sistemică, caracterizată prin scăderea masei osoase, alterarea microarhitecturii ţesutului osos şi prin urmare: creşterea riscului de fractură.
În lipsa unei depistari precoce, boala evoluează timp îndelungat silenţios, fără semne clinice, debutând prin apariţia complicaţiilor: fracturile (cele mai frecvente şi în ordinea apariţiei sunt: încheietura mâinii, vertebre/tasări, şold) asociate cu deformităţi (cifozare), dureri şi impotenţă funcţională (anchilozări). Aceasta duce la reducerea calităţii vieţii pacienţilor.
Fractura de fragilitate este consecutivă unui traumatism care în condiţiile unui os sănătos nu s-ar solda cu fractură sau a cărui intensitate nu depăşeşte pe cea a unui traumatism prin cădere din poziţia bipedă.
Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenită cu succes. Cu cât boala este depistată intr-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare. E bine ca boala să fie tratată înaintea primelor fracturi osteoporotice, deoarece o primă fractură (vertebrală) poate iniţia apariţia altora.
In menopauză pierderea osoasă se intensifică, atingând 2% anual.
Factori de risc
Genetici:
- constituţie fragilă
- sex feminin
- antecedente familiale (fracturi de şold/ în mod deosebit: ale mamei)
Hormonali:
- menopauza precoce (înainte de 45 de ani)
- hipogonadism la ambele sexe
Medicatii:
- corticoterapie prelungita
Boli:
- artrita reumatoidă, hipertiroidia, hiperparatiroidismul primar, etc
Diverse:
- vârsta avansată
- fracturi de fragilitate anterioare
Factori de risc influenţabili
- fumat
- exces de cafea şi alcool
- sedentarism
- aport redus de calciu
- lipsa de vit D
- masă corporală redusă (subponderalitate, cure de slăbire)
Depistarea precoce a bolii este o condiţie importantă a succesului terapeutic.
Tratamentul osteoporozei
Agenti non-farmacologici
Nutriţia
Alimentația corespunzătoare are un impact major asupra sănătății. Pe măsura îmbătrânirii conținutul de calorii și grăsimi poate fi scăzut, dar cu atât mai important să acordăm o atenție sporită unei alimentații variate cu un procent crescut de legume și fructe proaspete.
Calciul. Sistemul osos este practic rezervorul de calciu al organismului. Organismul conține aproximativ 1-2 kg de calciu. 99% din acesta se găsește în oase și dinți.
Calciul este indispensabil pentru menţinerea solidităţii oaselor din organism, dar şi pentru funcţionarea celulelor nervoase şi musculare.
Sursa optimă de calciu o reprezintă: alimentele.
Necesarul de calciu recomandat variază și este cuprins între 600-1300 mg /zi, fiind mai crescut la copii, vârstnici, femei gravide si în perioada de lactatie. Aportul zilnic al populatiei, în general, asigură această cantitate, dar excesele, viciile și obiceiurile greșite de alimentație contribuie masiv la un proces de pierdere sporită a lui. Cele mai importante surse alimentare de calciu sunt:
- legume, fructe crude (varza, salata, fasole, portocale, grapefruit)
- mac, nuci, alune, migdale, soia, linte, oua
- peste (sardele, macrou, hering, somon)
- produse lactate ( iaurt, sana, brânzeturi)
CÂND SE IMPUNE SUPLIMENTAREA CALCIULUI?
Introducerea calciului sub formă de capsule poate fi necesară când se constată prin analizele de laborator carența calciului și acesta se pune pe seama alimentației deficitare.
Prezenţa concomitentă a mineralelor și a vitaminelor A, B, C, D, E poate influența absorbția și depunerea calciului în oase.
Magneziul, cu roluri multiple în procesul de formare osoasă se găsește în ouă, soia, hrean, leguminoase, grau, ovaz, paine integrala, seminte de floarea-soarelui, nuci, alune, migdale, linte, vișine, zmeură, capșuni, mure, piersici, caise, fragi, afine, coacaze, castane, fragi.
Zincul necesar funcționării tuturor celulelor, se găsește în cireșe, portocale, castane, varză, grau, ouă, fasole, semințe de grâu, carne de pui, carne rosie, ficat.
Borul stimulează, printre altele, absorbția calciului și a magneziului. Se află în ouă, legume, nuci, mere, struguri.
Cuprul formează structura proteinelor în colagen, contribuind la formarea structurii tesutului osos si cartilagionos. Cele mai importante surse de cupru sunt: cireșele, piersicii, zmeura, coacăza neagră, alunele, nucile, loboda, patrunjelul, morcovii, fasolea, vinetele.
Manganul necesar sintezei matricei organice și mineralizării osului îl găsim în nuci, legume verzi, mazăre, cereale integrale.
Siliciul din coaja fructelor, pleava cerealelor, ovăz, păpădie, fragi, urzici, coada-calului, potasiul din sparanghel, smochine uscate, castane, pătrunjel, migdale, alune, nuci, coacaze, struguri, caise, banane, pere, cirese, castane, mandarine, prune, miere este fiecare jucător important în menținerea sănătății oaselor.
Vitamina D, reglatorul principal al absorbției intestinal și al utilizării calciului și fosforului este asigurat prin anumite alimente, cum ar fi: uleiul de ficat (cod), peștele (somonul, sardinele, macroul, tonul), gălbenușul de ouă, dar mai ales prin expunere la lumina soarelui.
Razele UV determină sinteza vitaminei D la nivelul tegumentelor. O expunere de 10-15 minute, de două ori pe săptămână a feței și brațelor asiguă necesarul de vitamină D. Cremele de protecție blochează însă acest proces. Recomandăm expunerea la soare în orele dimineții sau după orele 17.00.
La vârstnici sau la persoanele imobilizate la pat poate apare o carență, ce se compensează cu suplimente de vitamină D.
Vitamina K de asemenea implicată în procesul de consolidare a oaselor se găsește în legume verzi, broccoli, conopidă, salată verde, pătrunjel, lobodă, mazare, varză, pește, ouă, ficat, soia, miere.
Proteina este necesară absorbției calciului, dar excesul favorizează osteoporoza.
Dieta variată, echilibrată, bogată în legume, fructe și semințe este deci indispensabilă menținerii sănătății scheletului.
Exerciţiul Fizic
…este un adjuvant esenţial al dietei şi terapiei antiosteoporotice
În urma unei activităţi fizice specifice de o durată de 20-30 de minute,
de 3 ori pe săptămâna ne putem bucura de urmatoarele beneficii:
– menţinerea şi chiar creşterea -între anumite limite- a densităţii masei osoase (deşi densitatea
masei osoase la vârsta a treia depinde -în mare măsură- de masa osoasă acumulată în tinereţe prin activitate fizică)
– prevenirea dezvoltării atitudinii specifice osteoporotice (spate rotund), reducerea durerii,
menţinerea mobilităţii şi astfel, desfăşurarea mai usoară a activităţilor uzuale
– îmbunătăţirea coordonării şi echilibrului, scăzând riscul de a cădea şi de a suferi fracturi
Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe grupe de preparate medicamentoase. Acestea frânează osteoporoza sau stimulează formarea de os, dar tratamentul se indică şi se monitorizează de către medicul specialist.
Aveţi grijă de sănătatea Dvs! Consultaţi medicul la timp!
Dr. Marigula Moşneaga, medic reumatolog,
Conf. universitar, Categoria superioară,
CSF „GALAXIA”, bloc 2, birou 7,
tel. 069870034.